- fruntea sus!
- cheer up! keep your pecker up! keep your chin up!
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
fruntea sus!
Look at other dictionaries:
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
frontal — FRONTÁL, Ă, frontali, e, adj., s.n. 1. adj. Care ţine de regiunea frunţii. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. adj. Din faţă, aşezat în faţă. ♢ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în… … Dicționar Român
fruntar — FRUNTÁR, fruntare, s.n. 1. Grindă principală care mărgineşte prispa în partea de sus şi pe care se sprijină grinzile secundare ale casei. 2. Curea care leagă cele două părţi laterale ale căpeţelei şi care trece peste fruntea calului. – lat.… … Dicționar Român
steag — STEÁG, steaguri, s.n. 1. Drapel; fanion. ♢ Steag de domnie = baston având la capătul de sus un glob de argint şi o semilună, pe care, în perioada suzeranităţii turceşti, îl primeau de la sultan, ca semn al domniei, domnii din ţările româneşti.… … Dicționar Român
prim — PRIM1, primuri, s.n. (reg.) Garnitură din blană (neagră, de miel) aplicată pe marginea căciulilor, a pieptarelor, a hainelor. – Din magh. prém. Trimis de ana zecheru, 30.03.2008. Sursa: DEX 98 PRIM2, Ă, primi, e, num. ord. (Adesea cu valoare de … Dicționar Român
stea — STEA, stele, s.f. I.1. Corp ceresc cu lumină proprie, format dintr o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepţia Lunii) care străluceşte noaptea pe bolta cerească. ♢ Steaua dimineţii =… … Dicționar Român
velit — VELÍT, veliţi, adj. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Care ocupa primul loc în ierarhia boierilor; de rangul întâi; mare. – Vel + suf. it. Trimis de cornel, 04.03.2004. Sursa: DEX 98 VELÍT adj. v. mare. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
cel — CEL, CEA, cei, cele, adj. dem. (antepus), art., adj., pron. dem. I. adj. dem. (antepus) (pop.) (Arată că fiinţa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spaţiu sau în timp, de vorbitor). Ia în braţe cea… … Dicționar Român
vârf — VÂRF, vârfuri, s.n. 1. Partea cea mai de sus (ascuţită) a unor obiecte înalte (case, copaci etc.) sau a anumitor forme de relief (deal, munte). ♢ expr. Asta pune (sau, rar, face) vârf (la toate) = asta întrece orice închipuire sau aşteptare, este … Dicționar Român
